Editorial: Săriţi, a deraiat Rapidul! - Dan Claudiu Tanasescu

     Cum era de aºteptat, odatã cu harababura din cefere cãlãtori, care te duce de la Bucureºti la Constanþa în 8 ore, echipa de suflet a feroviarilor ºi a bãieþilor de sub Podul Grant ºi Calea Giuleºti a sãrit sîmbãtã de pe linia feratã, fãcînd praf coºuleþele cu sticlele de spumant pregãtite de Copos (a fost ziua lui de naºtere), din care urmau sã-ºi gîdile gîtlejurile, în cazul unei victorii cu Universitatea din Craiova, Herea ºi ai sãi.

     Cum, în ultima vreme, Rapidul o mai luase prin coceni, cedînd astfel punctele altor echipe, noi nu ne-am mirat, ba chiar am intuit victoria oltenilor, care au jucat destul de bine, hãrþuind apãrarea stacojie ºi trãgîndu-i o tiribombã în depou, în ultimele clipe, prin neastîmpãratul Gîngioveanu.
Comentatorii televizioniºti ai meciului îi tot vãitau pe juveþi cã nu prea ajung la poarta lui Bornescu ºi cã Rapidul "bagã cãrbuni", chestie care ne face sã credem cã distinºii crainici se uitau la alt joc, dar îl transmiteau pe acesta. Dar nu asta fu situaþia (vorba oltenilor), ci halul în care au jucat rapidiºtii.
Cele cîteva atacuri anemice n-au reuºit sã rupã inima tîrgului, iar tactica aplicatã a semãnat din pãcate cu cea pusã la cale de Napoleon la Waterloo! Se spune cã jucãtorii lui Copos sînt plãtiþi prost, cã n-au condiþii, cã n-au antrenor, ºi alte vorbe care ar trebui sã þinã loc de scuze, dar nu-i chiar aºa. Un fotbalist care intrã pe terenul de joc, ºi care spune cã se respectã, trebuie sã punã osul la bãtaie ºi nu sã priveascã la cum aleargã adversarul, ori cum fluierã arbitrul. Am aflat cã ei au venituri destul de bune, care s-ar putea încadra, dupã pleiada de "profesori în economie ai televiziunilor", la capitolul "salarii nesimþite", dar sînt feriþi de aceastã pecete, fiindcã nu-s (deocamdatã) bugetari! Din pãcate, iatã cã o echipã, în care ne pusesem speranþe europene, joacã din ce în ce mai rãu, enervîndu-ºi finanþatorii ºi întristîndu-ºi admiratorii, care sînt mai mulþi decît ai altor formaþii. Plecînd de la meciul cu pricina, pe sub întunecosul Pod Grant m-am izbit de ciorchini de suporteri care, articulînd în draci cîte-o bericã, îi expediau pe leneºii jucãtori la locurile lor de origine. Douã precupeþe, care-ºi aranjau marfa pentru a doua zi, auzind producþiile folclorice ale nelipsiþilor ºedinþomani fotbalistici, au fãcut ochii cît cepele de pe propriile tarabe ºi, speriate, pe cînd priveau la jandarmii somnoroºi, au chiþãit: sãriþi, c-a deraiat din nou Rapidul!